Claia lui Petru Preda
La fel cum fiecare om are povestea lui de viață, fiecare loc de pe pământ își are povestea lui, iar când omul și locul conviețuiesc în armonie rezultă povești ce nu pot fi uitate.
În decursul zecilor de mii de ani, Jiul de vest a modelat malurile înalte ale piemontului din bazinul superior al Jiului, rezultatul fiind diferite formațiuni stâncoase care au dat frâu liber imaginației locuitorilor, astfel apărând diverse legende locale.
Una din poveștile noastre locale este dedicată monolitului aflat în mijlocul râului Jiul de vest, cunoscut și cu denumirea de ”Claia lui Preda”.
Acest monolit a avut o utilitate economică, datorită amplasării lui în mijlocul cursului Jiului de vest s-a putut amenaja o greblă de lemne, adică un dig care lăsa apa să trecă și reținea lemnul transportat de apa Jiului de către localnici prin plutărit sălbatic. Se mai văd și astăzi scobiturile realizate în stâncă unde erau introduce grinzile greblei. Lemnul se scotea din apă, după care era încărcat în care și transportat la Lupeni.
Înaintea construirii orașului Uricani, și a nume a primului cartier ”Orașul vechi”, tot acel teren era împărțit de familiile Șandru, Stanci și Preda, o mică comunitate ce se ocupa cu creșterea animalelor, agricultura și deținea grebla de lemne.
Povestea noastră se rezumă doar la unul din membrii familiei Preda, Petru Preda, bărbat zdravăn, în floarea vărstei, care făgăduia și nu se ținea de făgadă și harnic de-l întreceau toți trântorii de albine, dar mare iubitor rătiu (țuică).
Revenit de la cătănie, din oastea austro-ungară, cu care a mărșăluit prin Europa, s-a scufundat în pierderea timpului și la degustarea rătiului, refuzând să mai lucreze ceva.
Astfel, locuitorii sătui de făgăduielile ce le făcea au scos vorba că:
”Petre Preda nu a făcut nimic toată viața lui, doar o singură claie și aia-i în mijlocul Jiului, dar care rezistă peste ani și nu o fură nimeni”
Aflat în mijlocul Jiului de vest monolitul ”Claia lui Preda” poate fi văzut pe podul ce traverseaz Jiul de vest ce desparte orașul Uricani în două cartiere: Orașul Vechi și Orașul Nou (Bucura).
Culeasă de la Gheorghe Boroi, Gheorghe Todia și Costel Stanci.