Cascade pe 2 roţi

Este primăvară şi pentru că vremea a ţinut cu noi am mai realizat un ciclo-traseu interesant pe care l-am numit „Cascade pe 2 roţi”
Sigur aţi înţeles despre ce este vorba… iar dacă nu, vă povestim. Am sacrificat o zi şi am realizat un tur al cascadelor călare pe biciclete.
Scriind aceste rânduri mă întreb dacă e bine să pun foarte multe poze (şi traseul va fi realizat de mulţi doar în mediul on-line) sau doar câteva poze ca să vă irit curiozitatea şi să pot să vă invit la realizarea acestui traseu.

Am plecat la ora 10 a.m. de la Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică Uricani, spre valea Balomirului, spre cascada cu acelaşi nume. La intrarea pe drumul forestier ce străbate valea am vizitat văioaga (o maşină de spalat covoare – arhaică, ce funcţionează pe puterea apei), am trecut de locul unde a fost prima mină din Uricani – locul de unde a început exploatarea cărbunelui, în prezent haltă de steril, am oprit în Cheile Balomir pentru a bea apă de la un minunat izvor, am admirat şerpuirea pârâului Balomir şi după un traseu de 45 minute de pedalat am ajuns la Cascada Balomir. Cascada are o înălţime de aproximativ 10 metri, în căderea ei apa a creat o cuvetă frumoasă, unde sigur se scaldă o mulţime de păstrăvi (Salmo Trutta Fario). Am admirat-o, am văzut pereţii de granit de peste 200 metri şi am aflat că pe vale la aproximativ 1 km în amonte se află încă un rând de chei dezvoltate în granit… şi i-am dat viteză la vale. (Timp – 1 oră)

După o coborâre rapidă traversăm DN 66A şi incepem căţărarea pe două roţi spre Cascada Sterminos. Trecem pe lângă gospădării momârlăneşti, vedem animalele aflate pe păşuni şi ajungem. Ne impresionează căderea apei, stropii infimi de apă crează un mic curcubeu, aflăm că şi pe acest pârâu trăieşte o populaţie mare de păstrăvi şi odihniţi începem coborârea.

Ajungem la DN 66A şi rulăm spre localitatea Valea de brazi. Vedem urmele Exploatării Miniere Valea de brazi, în prezent închisă şi cică aflată în conservare, traversăm o zonă cu gospodării şi cu agricultură dezvoltată şi ajungem la Firizoni, o zonă unde râul Jiu a săpat şi a modelat piemontul. Pe partea dreaptă a zonei modelate apare ca o fisură mare şi deschisă în peretele de conglomerate intrarea în Cheile Firizoni. Au fost modelate de un mic curs de apă, ce e posibil să sece vara. Lăsăm bicicletele pe marginea drumului (legate şi asigurate) şi începem vizita. Cheile Firizoni sunt scurte, se pot parcurge în 5 minute şi se termină cu o impresionantă cascadă de aproximativ 15 metri. Vizita a fost scurtă, dar a meritat. Timp de vizitare 15 – 30 minute.

Ne continuăm drumul spre localitatea Câmpu lui Neag, trecem pe lângă Barajul Valea de peşti şi Lacul de la Câmpu lui Neag, despre care aflăm că s-a format în urma închiderii Exploatării Miniere Câmpu lui Neag prin inundarea vechii exploatări de suprafaţă. Traversăm localitatea admirând căteva case tradiţionale vechi din lemn şi continuăm să pedalăm vertiginos spre punctele finale ale traseului ce ni l-am propus. Trecem prin Buta Sat unde vedem un imens parc amenajat pentru copii şi aflăm că în Cheile Negrului a fost amenajat un Parc de aventură, suspendat pe pereţii de calcar ai cheilor, iar tiroliana traversează cheile pe toată lungimea ei. Vedem locul unde se află Peştera Alunii Negrii, suntem informaţi că lungimea totală a galeriilor este de 3280 m, cu o denivelarea de 53,5 m şi că o parte din aceste galerii sunt active, adică cu un curs de apă. Peştera este labirintică, galeriile fiind dispuse pe trei etaje, dar în unele zone, ca de exemplu Marele Labirint există 6 etaje.

Ajungem la un indicator ce ne direcţionează spre cascadele Lazărul şi Mării, acesta fiind şi drumul spre cabana Buta. După 2 – 3 kilometri trebuie să părăsim drumul, ascundem bicicletele, le asigurăm şi ne continuăm plimbarea spre Cascada Valea Mării. Părâul Valea Mării a săpat un canion impresionant şi a format nişte chei burduşite de cascade de diferite înălţimi, şi mai mici şi mai mari, ca în final să apără în toată splendoare ei vestita Cascadă Valea Mării. Admirăm peisajul şi ne întoarcem prin canion pentru a intra pe firul celuilalt părâu, mai precis pe Lazăru. Mergem pe o potecă prea puţin umblată, pe lângă firul apei, admirăm mai multe cascade mici şi traseul sinuos al pârâului printre bolovani imenşi. Traseul puţin mai greu ne duce la Cascada Lazăru, luăm o mică pauză, facem o şedinţă foto şi ne întoarcem la biciclete. Încălecăm armăsarii cu roţi şi îi dăm pedală spre oraşul Uricani. După o escapadă de 8 ore suntem din nou în faţa Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică Uricani, satisfăcuţi şi mulţumiţi de traseul realizat.

O propunere C.N.I.P.T.Uricani