Sf. Varvara – Protectoarea minerilor

 

Sfânta Varvara a trǎit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea era noastrǎ, în Egiptul antic, în cetatea Heliopolis din delta Nilului. Ea era unicul copil al bogatului Dioscor ce credea în idolii ce stǎpâneau credinţa imperiului roman al împǎratului Maximilian (305-311). Pentru a-şi feri frumoasa ficǎ de ochii lumii Dioscor a clǎdit un turn în care i-a asigurat tot ce şi-ar fi putut dori . Sfânta Varvara, fire aplecatǎ asupra cunoaşterii, în izolarea turnului ei a încercat sǎ afle rǎspunsul la întrebǎri legate de creaţie, existenţǎ divinǎ, sau creator. Ne fiind mulţumitǎ de rǎspunsurile primite de la slujitoarele ce o înconjurau şi care încercau sǎ o convingǎ cǎ la baza tuturor lucrurilor stau zeii, a ajuns singurǎ la concluzia cǎ la baza tuturor lucrurilor stǎ de fapt divinitatea supremǎ, cea care a creat totul şi nu zeii cei fǎcuţi de mâna omului. Venind vremea cǎsǎtoriei, mulţi bǎrbaţi de neam mare au cerut-o de la tatǎl ei, dar cu toate insistenţele pǎrintelui sǎu Sfânta Varvara a refuzat cererile peţitorilor şi chiar a ajuns sǎ-şi ameninţe pǎrintele cǎ se va sinucide dacǎ acesta va continua în încercarea de a o cǎsǎtori.

sfanta varvara (2)

Dioscor bazându-se pe fapul cǎ fiica lui îl iubea a considerat cǎ dacǎ va fi o bunǎ bucatǎ de timp plecat, când se va întoarce îi va fi mai uşor sǎ o înduplece sǎ se cǎsǎtoreascǎ. Aşadar a plecat într-o cǎlǎtorie de mai lungǎ duratǎ, dar a dat poruncǎ ca în lipsa lui sǎ se construiascǎ o baie pentru fiica sa. Baia trebuia sǎ aibǎ douǎ ferestre. De asemenea crezând cǎ dacǎ fata întâlnind şi alţi oameni va fi poate tentatǎ sǎ accepte cǎsǎtoria, a dispus ca fata sǎ fie lǎsatǎ sǎ iasǎ din turnul ei. Dar dupǎ plecare lui Dioscor, într-o zi plimbându-se Sfânta Varvara a întâlnit nişte fecioare creştine, de la care a aflat mult aşteptatele rǎspunsuri la întrebǎrile ce o frǎmântau. Cuprinsǎ fiind de credinţa creştinǎ se boteazǎ şi devine neclintitǎ în credinţa sa . Vǎzând cǎ la baia ei meşterii fac doar douǎ ferestre, Varvarǎ încalcǎ porunca tatǎlui ei şi porunceşte sǎ se facǎ şi a treia ferastrǎ. Întorcându-se din cǎlǎtorie, Dioscor vede cele trei ferestre de la baia ficei lui şi din discuţiile pe care le are cu ea aflǎ cǎ fata este creştinǎ.
Cuprins de furie oarbǎ, scoate sabia şi vrea sǎ o omoare pe loc, de fricǎ Sfânta Varvara fuge. Urmǎritǎ fiind de tatǎl ei ajunge pe un munte abrupt unde vǎzând cǎ nu mai are scǎpare începe sǎ se roage. Atunci muntele s-a despicat în douǎ şi Varvara a intrat în acea despicǎturǎ.
În interiorul muntelui pereţii s-au dat la o parte şi au lǎsat-o sǎ urce pânǎ în vârf unde a gǎsit o peşterǎ  în care s-a ascuns.
Urmǎritorii ei ne mai vǎzând-o au întrebat doi pǎstori dacǎ nu ştiu unde s-ar fi putut ascunde. Unu dintre pǎstori a spus urmǎritorilor unde se ascunde Varvara şi astfel au putut sǎ o prindǎ. Pǎstorul care a trǎdat-o pe Sfânta Varvara s-a transformat pe loc în stanǎ de piatrǎ la fel ca şi turma lui.
Dupǎ ce a torturat-o încecând sǎ o determine sǎ renunţe la creştinism, Dioscor a predat-o pe Sfânta Varvara ighemonului (conducǎtorul) cetǎţii, Marcian, care vǎzând cǎ nu existǎ cale de a o îndupleca sǎ revinǎ la religia pǎgânǎ porunceşte sǎ fie întemniţatǎ şi torturatǎ.

img-5085_2yle

În temniţǎ Varvara o cunoaşte pe Iuliana care vede cu ochii ei cum credinţa Sfintei Varvara îi vindecǎ rǎnile pricinuite de torţionari şi devine şi ea creştinǎ.

300px-Juliana_of_NicomediaVǎzând cǎ nu o poate îndupleca în nici un mod, Marcian a poruncit ca Varvara sǎ fie supusǎ în public la chinuri greu de imaginat. Iuliana ne mai putând privi la chinurile Sfintei Varvara se ridicǎ împotriva condu-cerii şi recunoaşte cǎ şi ea este creştinǎ.
Dupǎ ce au fost schingiuite, cele douǎ martire au fost decapitate. Pe Sfânta Varvara a decapitat-o propriul tatǎ, iar pe Iuliana un ostaş. Era în data de 4 decembrie anul 306.
Potrivit unei versiuni ulterioare a legendei, Sfânta Varvara dupǎ ce a fugit de tatǎl ei s-a refugiat le minerii unei mine de argint din Laurium în Grecia. Ea a fost totuşi prinsǎ când ieşea din puţ şi a fost decapitatǎ de tatǎl ei. Fiindcǎ tot timpul cât a stat ascunsǎ printre mineri Sfânta Varvara i-a apǎrat pe aceştia de accidente prin rugǎciunile sale, minerii din Laurium au ales-o patroana lor.

Nu a durat mult pânǎ când Sfânta Varvara a devenit patroana tuturor minerilor.
Sfânta Varvara a ajuns în Valea Jiului o datǎ cu minerii polonezi şi ruteni din Bucovina, cehi, austrieci, germani şi unguri dar şi slovaci şi români din imperiul Austro-Ungar, colonizaţi aici în  perioada 1868-1896.
De atunci şi pânǎ astǎzi s-a sǎrbǎtorit  ziua de 4 decembrie ca ziua „Sfintei Varvara – protectoarea minerilor”.

Sursa: http://valeajiului.blogspot.ro
Copyright © [Compania Nationala a Huilei S.A. Petrosani]
Icoane: Doxologia

Chipul Sf. Varvara se află pictat şi pus la loc de cinste în „Tunelul celor 365 de sfinţi”  unica cale de acces spre schitul Straja, din Staţiunea turistică Straja, din judeţul Hunedoara.

tunel