Momâile

 

Şi tot legat de ciobănit şi momârlani  se mai păstrează tradiţia oamenilor de piatră varful-bucura-iisau momâile – grămadă de pietre înaltă de un stat de om care se pune ca semn de hotar sau stabileşte granițele fie între munți, fie între locurile de pășunat. Oamenii locului spun că există un dram de adevăr în această privință. De fapt, în această zonă grămezile de pietre aranjate – „momâile” sau “oamenii de piatră” care împânzesc culmile şi vârfurile munților, se spune că ar exista de pe timpul dacilor, că au fost ridicate de către locuitorii zonei pe culmi şi vârfuri pentru a speria duşmanii, lucru de înțeles, fiindcă, pentru oamenii locului, pământul, sau mai bine spus, apartenența la un anume loc este sfântă. Se mai spune prin bătrâni că strămoşii noştri daci rezemau de ele câte un lemn mai lung ca de la distanţă, momâile să poată fi văzute ca un străjer, un luptător cu suliţa ce îşi protejează muntele.

Bătrânii vorbesc despre încăierări sângeroase și chiar despre omoruri comise cu ani și ani în urmă, când momârlanii erau atât de încrâncenați, încât căsătoriile nu se făceau nici măcar între sate, ci totul rămânea între granițele imaginare ale aceleiași comunități şi se mândresc cu faptul că sunt oameni gospodari, harnici lucrători ai pămantului şi crescători de animale, în special de oi.momaie

Cert este că momârlanii şi ciobanii au pus piatră peste piatră timp de 2.000 de ani pentru ca munţii să fie păziţi de momâi.

În prezent momâile dăinuie peste veacuri, rămase în aceleaşi locuri pe vârfuri de munte sau pe culmi râmânând un important punct de localizare pentru turişti.

 

legende

 

cnipt