Jiu Valley City’s Break

Ideea realizării unui City’s Break în Depresiunea Petroşani  a fost o provocare ce părea nerealizabilă. Normal, pentru că îmi doream să sparg mai mult de un oraş, vroiam un week-end dedicat oraşelor Văii Jiurilor şi de ce nu, dedicat culturii, tradiţiei, aventurii şi distracţiei.

Şi primul City’s Break a început într-o sâmbătă la ora 9 a.m. când treceam pragul Peşterii Bolii. Peştera Bolii oferă un spectacol de lumină şi culoare impresionant. Lăsată în paragină şi ţinută departe de vizitatori timp de zeci de ani, Peştera Bolii a fost resuscitată din punct de vedere turistic de Serviciul Public Salvamont Lupeni şi Asociaţia Petroaqua Petroşani. Galeriile au fost iluminate şi au fost construite poduri peste pârâul Jupâneasa, iar acum turiştii pot admira în voie decorul de pe pereţii grotei. Desenele rupestre care seamănă izbitor cu cele cu cele de la Lascaux sau Altamira, decorează pereţii de calcar. De la ghid am aflat legenda peşterii, despre aurul ascuns aici de pe vremea dacilor şi faptul că Peştera Bolii a fost folosită drept platou de filmări în urmă cu ani buni. Se află la 6 km de oraşul Petroşani.

A doua oprire a fost în oraşul Petrila la Planeta Petrila și monumentul Lacrima minerului, apoi a urmat Muzeul Instalatorului Român din municipiul Petroșani. Da, al instalatorului. Am fost primiţi de artistul Ion Barbu. Este un muzeu despre care artistul Ion Barbu, spune că vizitatorul  poate să învețe să gândească, să citească, dar și să se amuze la lucruri cu adevărat importante. A creat tot felul de spații și, cine va trece pragul acestui muzeu va avea ce să învețe. Aici sunt expuse obiecte ce redau viața, cultura, politica, în cel mai pur fel, cu umor fin și cu multă înțelepciune.

Orologiu de la mână stângă se agita de ora 13 pe pragul Muzeului Mineritului din Petroşani. Unic în felul lui, este singurul edificiu de cultură minieră din ţară, locul unde cu adevărat poţi cunoaşte istoria mineritului din Depresiunea Petroşani. Am descoperit un omagiu adus truditorilor din subteran printr-o expoziţie încremenită în timp, un spaţiu uitat în trecutul istoriei Văii Jiului. Am simţit acel gust unic de muzeu în care, expoziţia învechită, prezentată cel mai probabil în forma în care era şi la înfiinţarea acestuia din anul 1962, mă aştepta. Vizitându-l am simţit că trăiesc vieţile minerilor ce exploatau cărbunele în subteran prin metode rudimentare şi mi-am imaginat pericolul trăit de aceşti super eroi ai exploatării cărbunelui din subteran.

Dacă vrei să trăieşti experienţa chiar la faţa locului, trebuie să vizitezi Muzeul Momârlanului, iar acolo vei descoperi în satul Slătinioara de lângă Petroşani, un peisaj neschimbat de generaţii. Momârlani sunt cei mai vechi locuitori ai Depresiunii Petroşani, atât de vechi încât se pierd în istorie. Am rămas surprins la multitudinea de obiecte de o frumuseţe rară adunate de la locuitorii zonei – momârlanii: porturi tradiţionale, diferite obiecte şi instrumente folosite  de aceşti oameni de-a lungul timpului. Puţin îngrămădite în cele două case autentice, vechi de peste 200 de ani, colecţia de păpuşi (manechine în miniatură) îmbrăcate cu straie tradiţionale, dar şi foarte multe unelte tradiţionale şi obiecte patrimoniale, donate de familii momârlăneşti, pot fi vizitate şi admirate de turişti, dar şi de localnici. Gazdele? Au fost nemaipomenite.

Cineva a spus: „Cunoaşterea nu ne oboseşte!” aşa că am hotărât să ne culturalizăm altfel. Fiind sâmbătă seara
am luat decizia încheierii zilei tot într-o atmosferă culturală. Dar o altfel de seară culturală. Unde? La clubul Keops din Petroşani. Da, probabil bem şi noi un cocktail, o bere, un shot de ceva, mergem să dansăm, ne distram cu prietenii noştrii, socializăm, şi vrem să ajungem pe la 90 de ani cu ochii bulbucaţi la o telenuvelă, singuri între 4 pereţi şi cu regretul că nu ne-am distrat măcar o seară la Keops. Muzică bună pentru toate gusturile, mult tineret şi multă distracţie, totul amplasat pe malul unui lac, au încheiat prima zi a aventurii Jiu Valley City’s Break. 

Ne-am odihnit la Hotel Oxigen, aflat în imediata apropire a clubului, iar ora 9 dimineaţa ne-a prins pe DN 66A rulând spre Biserica Catolică din Vulcan. Construită între 1906 şi 1911este un edificu al credincioşilor catolici din oraşul Vulcan. Este impozantă şi interesantă din punct de vedere arhitectural. Din păcate timpul de vizitare a fost scurt deoarece credincioşi erau la slujba de duminică, dar vizitarea biserici va fi programată pentru altă dată.

Ajunşi în oraşul Lupeni am făcut escală pentru câteva minute la Statuia Lupeni ’29 ridicată în cinstea minerilor grevişti de la Lupeni. Greva minerilor din Lupeni a avut loc în 5 august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei împușcați fiind în spate. Am vrut să vizităm Galeria de artă Iosif Tellman dar spre nefericirea noastră era închisă şi ne-am văzut de drum, pornind spre oraşul Uricani.

În oraşul Uricani am vizitat Muzeul şcolar de etnografie  şi istorie locală “Mesajul Străbunilor” de la Şcoala Generală nr. 2. “Nimic nu-i mai presus pentru o localitate decât recunoaşterea şi păstrarea rădăcinilor care i-au dat identitatea” acesta este mesajul cu care este întâmpinat vizitatorul care calcă pragul muzelui de etnografie şi istorie locală din Uricani, muzeu creat prin strădania oamenilor locului.
Dincolo de activitatea didactică la clasă, un grup de profesori au întreprins o serie de activităţi educative şi extraşcolare, menite să sprijine formarea a generaţii de copii şi tineri, cunoaşterea istoriei locale, valorificarea tradiţiilor şi tocmai datorită acestor preocupări au reuşit să constituie o instituţie culturală, un muzeu şcolar prin care să prezinte celor interesaţi tradiţiile şi obiceiurile zonei. Am rămas impresionaţi de portul popular momârlănesc, de multitudinea obiectelor adunate în această instituţie şi am aflat lucruri noi despre păstoritul tradiţional şi creşterea animalelor. Nu putem decât să felicităm instituţia pentru efortul de peste 30 ani în strângerea, păstrarea acestor relicve şi expunerea lor într-un mini muzeu şcolar.

Dacă ochii au fost încântaţi de ce au văzut, nu putem spune acelaş lucru despre greva declanşată în stomac. Prin urmare ne îndreptăm paşii spre Casa Amicii, renumit local cu specific local. Aici, într-un peisaj parcă rupt din frumoasele cărţi de basme, esti înconjurat de istorie şi de prezent deopotrivã. Un restaurant jumătate rustic, jumătate modern ne oferă gustoase şi apreciate bucate. Cu această ocazie vizităm şi Colecţia particulară de la Casa Amicii rămânând impresionaţi de  obiecte istorice şi tradiţionale adunate de un iubitor al istoriei şi tradiţiilor locale. Dăm o tură scurtă prin micul oraş împrejmuit de munţi, vizităm parcul Brâncuşi şi vedem Baba din mijlocul râului Jiul de Vest, după care ne luam tălpăşiţa şi ne îndreptăm spre ultimul punct vizat, satul Câmpu lui Neag şi Parcul de Aventura Pârâul Negru.

Despre satul Câmpu lui Neag, legenda spune că ar fi fost întemeiat în secolul XV de un haiduc celebru, pe nume Neag, care fura de la boierii din Oltenia şi din Banat şi se refugia în munţi. După fiecare lovitură dată boierilor se ascundea în valea largă, în locul care astăzi îi poartă numele, împreună cu ceata lui de haiduci, loc în care şi-au întemeiat un sat aducându-şi sau întemeind familii în aceste locuri, pământul fiind bun pentru agricultură şi pentru creşterea animalelor. Haiducul Neag a marcat vatra satului cu o piatră de peste 2 metri, care avea încrustată în ea două filoane de cuarţ alb, dispuse în formă de cruce, găsită în râul Jiu, înfigând-o în pământ, în locul denumit “Dosul pribeagului”. Astăzi, piatra se află la intrarea în localitatea Câmpul lui Neag, la loc de cinste alături de o troiţă, busturile lui Decebal şi Traian şi o cruce ridicată în cinstea eroilor localnici ce au luptat în primul război mondial, iar peste drum se află un izvor amenajat de la care turistul însetat poate să-şi potolească setea.

Dezvoltat şi amenajat pe Cheile Pârâului Negru,  Parcul de Aventura Pârâul Negru ne oferă experienţe de neuitat. O tiroliană ce traversează cheile face ca adrenalina să crească la cote de nedescris, o plimbare cu căluţul după vizitarea unei peşteri amenajate  într-un parc tematic şi escalada pe stâncile din chei, câteva ture pe pista de tubing sunt exact orele de care aveam nevoie ca să încheiem week-endul. Greşit!!! Am încheiat City’s Break-ul doar după ce am comandat o pereche de păstrăvi ce înotau cu jumătate de oră în urmă într-un bazin amenajat în apropierea Pensiunii Retezat.

Despre Jiu Valley City’s Break:
Am programat, am încercat, l-am realizat. Se poate.

Realizarea acestui program a fost posibilă datorită conducătorului auto care a realizat joncţiunea rapidă între localităţile din Depresiunea Petroşani, distanţa parcursă în cele două zile fiind de 45 de km.

O propunere (2018) realizată de  CNIPT Uricani